Europa a descoperit o vulnerabilitate majoră după ce președintele american Donald Trump a anunțat retragerea planului cu rachete americane din Germania, evidențiind lipsa sistemelor „Deep Precision Strike” (DPS).
Decizia a fost anunțată în contextul tensiunilor crescute între SUA și Rusia, iar lipsa acestor arme de mare precizie poate afecta capacitatea de descurajare a Europei. Sistemele DPS sunt capabile să lovească ținte aflate la peste 1.000 de kilometri și sunt considerate cruciale pentru apărarea NATO.
Citește și: 21 septembrie 2026: Evenimentele politice și geopolitice ale zilei
Experții în securitate susțin că aceste arme permit neutralizarea infrastructurii strategice a adversarului, fără a escalada conflictul la nivel nuclear. În plus, ele oferă posibilitatea unui răspuns rapid și eficient în cazul unui atac, fiind o componentă esențială a descurajării militare.
De ce lipsa sistemelor „Deep Precision Strike” reprezintă o vulnerabilitate pentru Europa?
Europa nu dispune în prezent de suficiente sisteme „Deep Precision Strike”, fiind o lacună majoră în capacitatea sa de apărare. În timp ce SUA și aliații săi au dezvoltat și implementat astfel de arme, statele europene au evitat dezvoltarea lor din cauza restricțiilor Tratatului INF și a dependenței de Washington.
- Statele europene din NATO au mizat pe protecția oferită de SUA, evitând dezvoltarea sistemelor terestre cu rază lungă de acțiune.
- Germania și Spania dețin rachete Taurus cu o rază de aproximativ 500 km, lansate din aer.
- Franța și Marea Britanie folosesc rachete cu rază lungă, precum Scalp și Storm Shadow, dar acestea sunt limitate numeric și nu acoperă întregul continent.
- Programele europene Elsa, inițiate în 2024, urmăresc dezvoltarea unei noi generații de rachete cu rază lungă, însă rezultatele concrete sunt așteptate după 2030.
Ce soluții temporare are Europa pentru a compensa lipsa sistemelor DPS?
Specialiștii în apărare recomandă urgentarea unor soluții temporare pentru a acoperi deficitul militar. Una dintre variantele analizate este adaptarea rachetei franceze MdCN pentru a fi folosită ca sistem de lovire cu rază lungă, până la finalizarea programelor europene.
Între timp, țările NATO din Europa trebuie să găsească modalități de a-și întări capacitatea de apărare, fie prin achiziții provizorii, fie prin dezvoltarea unor sisteme naționale de răspuns rapid. Reacțiile oficiale indică o preocupare crescută pentru consolidarea apărării continentului în fața noii vulnerabilități.
Impactul acestor decizii și lipsa unor arme eficiente poate influența echilibrul de putere în regiune, crescând riscul de escaladare a conflictului cu Rusia și subminând securitatea NATO în Europa.