Sursă: Bzi.ro
În articolul precedent am descoperit că somnul joacă un rol important în sănătatea cardiovasculară. În timpul somnului profund, ritmul cardiac și tensiunea arterială scad, iar sistemul cardiovascular beneficiază de o perioadă esențială de recuperare. Am văzut astfel că somnul nu înseamnă doar odihnă, ci și un timp prețios în care organismul își protejează inima.
Citește și: Pacient în stop cardio-respirator în ambulanță, elicopter SMURD solicitat
În acest articol, mergem mai departe și explorăm o legătură poate mai puțin intuitivă: relația dintre somn și metabolism. Vom descoperi cum durata și calitatea somnului pot influența modul în care organismul reglează glicemia și răspunde la insulină, dar și senzația de foame, apetitul și chiar alimentele pe care le găsim mai greu de refuzat atunci când suntem obosiți.
Somnul și glicemia: o legătură mai importantă decât am putea crede
De fiecare dată când mâncăm, glucoza provenită din alimente ajunge în sânge. Ca răspuns, pancreasul eliberează insulină, hormonul care ajută celulele să preia glucoza din sânge și să o utilizeze pentru producerea energiei. Pentru ca acest mecanism să funcționeze eficient, celulele trebuie să răspundă corespunzător la insulină, adică să își păstreze sensibilitatea la insulină. Iar aici intervine somnul.
- Experimente controlate de laborator au arătat că, după mai multe nopți de somn sever restricționat, capacitatea organismului de a gestiona glucoza se poate deteriora.
- Sensibilitatea la insulină poate scădea, comparativ cu perioadele în care aceleași persoane dorm suficient.
- Un organism care nu beneficiază de suficient somn devine temporar mai puțin eficient în reglarea glicemiei.
Cum ne influențează lipsa somnului apetitul
Relația dintre somn și apetit este complexă, însă două dintre substanțele cel mai des studiate în acest context sunt leptina și grelina. Leptina contribuie la semnalele de sațietate, ajutând creierul să recunoască faptul că organismul a primit suficientă energie. Grelina, în schimb, este implicată în stimularea senzației de foame.
Unele studii experimentale au observat că restricționarea somnului poate fi asociată cu scăderea nivelului de leptină și creșterea nivelului de grelină. Rezultatul poate fi un context biologic în care senzația de foame devine mai intensă, chiar dacă necesarul energetic real al organismului nu a crescut în aceeași măsură.