În articolul precedent din seria „Biologia somnului”, am explorat echilibrul delicat dintre somnul NREM și REM, descoperind că sănătatea creierului depinde nu doar de durata somnului, ci și de arhitectura sa complexă. În această reflecție, ne îndepărtăm de interiorul creierului pentru a analiza somnul dintr-o perspectivă mai largă: relația dintre biologia umană și stilul modern de viață.
O întrebare esențială este cum dormeau oamenii înainte ca lumina artificială și ritmul accelerat al societății contemporane să redefinească noaptea. Este posibil ca organismul nostru să fi fost construit pentru un ritm de odihnă diferit de cel pe care îl considerăm normal astăzi? Pornind de la cercetările lui Matthew Walker în „Why We Sleep” (2017), acest articol explorează ideea că somnul nu este doar un proces biologic, ci și un fenomen profund influențat de cultură și societate.
Somnul: un proces cultural și biologic
În această nouă reflecție inspirată de cercetările lui Walker, ne propunem să explorăm o idee fascinantă despre somn: acesta nu este doar un proces biologic, ci și un fenomen cultural. Pentru mulți, somnul „normal” înseamnă un singur interval continuu pe timpul nopții. Totuși, această viziune este relativ recentă în istoria umanității.
Timp de mii de ani, înainte ca lumina artificială să transforme ritmul vieții, oamenii dormeau adesea într-un mod diferit. În numeroase societăți tradiționale, somnul urma un ritm bifazic: o perioadă mai lungă de somn noaptea, completată de un scurt somn sau o odihnă după-amiaza. Din perspectivă biologică, acest lucru nu este surprinzător, deoarece corpul uman pare programat să traverseze o scădere a vigilenței în prima parte a după-amiezii, influențată de ritmurile circadiene.
- Somnul bifazic era comun în societățile tradiționale.
- Corpul uman este predispus la o scădere a vigilenței după-amiaza.
- Societatea modernă a remodelat tiparul natural al somnului.
Impactul stilului de viață modern asupra somnului
Societatea modernă a remodelat treptat acest tipar natural al somnului. Lumina artificială, programul de lucru prelungit și presiunea de a rămâne productivi ne-au împins către un model de somn monofazic: un singur bloc de somn pe timpul nopții, adesea mai scurt decât ar avea nevoie organismul. Ce se întâmplă atunci când ne îndepărtăm de ritmurile pentru care corpul nostru pare să fi fost construit?
O cercetare realizată de specialiști de la Harvard School of Public Health, care a urmărit peste 20.000 de adulți din Grecia, a observat că persoanele care au renunțat la obiceiul tradițional al siestei au avut un risc semnificativ mai mare de mortalitate cardiovasculară comparativ cu cei care au păstrat această practică. Deși somnul este doar una dintre numeroasele variabile care influențează sănătatea, aceste observații sugerează că modul în care ne organizăm somnul este la fel de important ca și durata acestuia.
În anumite regiuni ale Greciei, precum insula Ikaria, obiceiurile de somn tradiționale continuă să fie respectate, iar studiile sugerează că aceste practici pot contribui la longevitate și sănătate generală. Astfel, somnul devine nu doar o necesitate biologică, ci și un element cultural care reflectă stilul de viață și valorile unei societăți.